Perspective ale Parteneriatului pentru cultură și patrimoniu cultural

În mediul construit, spațiile culturale și monumentele captează imaginația locuitorilor săi. Aceste obiecte merg dincolo de funcțiile lor fizice, transmițând un sentiment de identitate, forță, frumusețe, know-how, competențe tehnice, structură socială și dezvoltare economică. Se formează comitete pentru păstrarea, întreținerea și reconstrucția monumentelor de patrimoniu cultural, se înființează instituții pentru identificarea și sensibilizarea acestora, iar guvernele naționale stabilesc politici în jurul lor. În societățile noastre multiculturale supuse presiunilor extreme de omogenizare ale globalizării, problema a ceea ce trebuie protejat a devenit un subiect crucial în dezbaterile privind patrimoniul construit.

 Națiunile europene recunosc din ce în ce mai mult valoarea patrimoniului cultural și necesitatea de a gestiona în mod durabil mediul urban istoric al Europei. Parteneriatul pentru cultură și patrimoniu cultural a fost lansat în 2019, în timpul președinției austriece a Consiliului UE, și a fost sprijinit de Inițiativa Urbană Europeană (EUI) încă de la înființarea programului. Treizeci de membri de la nivel local, regional și național contribuie la misiunea parteneriatului. Eforturile acestuia sunt coordonate de Ministerul Federal de Interne, Construcții și Comunitate din Germania, de Agenția Italiană pentru Coeziune Teritorială și de Ministerul Italian al Patrimoniului și Activităților Culturale.

Inițiativa Urbană Europeană (EUI) a discutat cu Jan Schultheiß și Sandra Gizdulich, coordonatorii Parteneriatului pentru cultură și patrimoniu cultural, pentru a obține informații despre activitatea parteneriatului și despre domeniul său de aplicare mai larg în contextul Agendei urbane a UE (UAEU). În timpul conversației, acestea au abordat principalele elemente ale activității parteneriatului și principalele sale mesaje, legate de subiectele dezvoltării urbane durabile în raport cu patrimoniul cultural.

Sunteți co-coordonatori ai Parteneriatului pentru cultură și patrimoniu cultural (PCPC). Care sunt cele mai importante rezultate aduse de parteneriat?

JAN: Parteneriatul a avut rezultate la mai multe niveluri. În primul rând, au fost create diverse produse, în special destinate practicii zilnice la nivel local (de exemplu, documentul de orientare al acțiunii 8, cutia de instrumente pentru patrimoniul disonant (în curs de dezvoltare) în cadrul acțiunii 10, metode și instrumente care urmează să fie testate și transferate în alte orașe în cadrul acțiunilor 4 și 6). În al doilea rând, activitatea parteneriatului a sporit vizibilitatea subiectului în întreaga Europă, atât la nivelul Comisiei Europene, al unor state membre, cât și al orașelor. De exemplu, Acțiunea 5 s-a axat pe noul rol al bibliotecilor publice, iar un grup al metodei deschise de cooperare (MDC) lucrează acum la acest subiect în cadrul Planului de lucru al UE pentru cultură - un rezultat direct al PCPC. În al treilea rând, activitatea a contribuit la includerea culturii și a patrimoniului cultural ca subiecte transversale în politici și finanțare.

În plus, activitatea a creat rețele valoroase de instituții europene - unele dintre aceste grupuri de acțiune lucrează mult dincolo de UAEU. De exemplu, Grupul de acțiune pentru patrimoniul disonant, care continuă să se întâlnească la fiecare aproximativ 8 săptămâni și lucrează la propriile proiecte: un webinar, un concurs foto Wiki și un program de schimb academic.

SANDRA: În ciuda rezultatelor excelente obținute de Parteneriat, am și câteva reflecții generale cu privire la Agenda urbană pentru UE. Acestea sunt idei personale și nu reflectă neapărat opinia întregului parteneriat. Cred că UAEU ar trebui să îmbunătățească valoarea adăugată pentru implicarea orașelor în parteneriate, dincolo de crearea de rețele și schimburile de cunoștințe. Îmi amintesc că Kasanlak a dorit să conceapă și să promoveze un plan integrat durabil dedicat trandafirilor (simbolul cultural al locului și valoarea economică), dar nu am reușit să avem un proiect-pilot pentru ei (adică finanțare și resurse umane dedicate). Ar fi important să avem posibilitatea de a dezvolta proiecte pilot. În plus, am observat, de asemenea, că, pentru orașele mici și mijlocii, oportunitatea de a se alătura unui parteneriat este esențială (de exemplu, cazul orașului Prato în economia circulară), dar pentru orașele "puternice" bine cunoscute, urmărirea și organizarea de reuniuni consumă foarte mult timp și se adaugă sarcinilor lor zilnice în calitate de autorități locale: orașele trebuie să vadă clar valoarea adăugată a implicării lor.

Există recomandări pe care Parteneriatul ar dori să le împărtășească cu restul părților interesate europene din domeniul culturii și patrimoniului cultural?

JAN: Aș dori să mă refer la "recomandările sintetice" de la conferința finală organizată la Roma, care au inclus: promovarea unei înțelegeri mai largi a culturii și a patrimoniului cultural, promovarea abordărilor integrate în practică, creșterea rezilienței culturii și patrimoniului cultural pentru comunități și orașe, înțelegerea rolului acestui domeniu în incluziunea socială, schimbul de cunoștințe și coeziunea teritorială, precum și protejarea valorilor europene și a democrației. Aceste recomandări au fost redactate pe baza reflecțiilor generale sintetice, dezvoltate de-a lungul existenței parteneriatului.

În plus, aș dori să subliniez relevanța comunicării și transferului de cunoștințe. Este important să "traducem" mesajele-cheie ale Agendei Urbane la nivel național și local. În Germania, o serie de trei module de ateliere de lucru cu practicieni naționali și locali a avut ca scop defalcarea recomandărilor și a produselor către structurile naționale de finanțare și sistemele de cunoștințe, precum și către experții locali. De asemenea, se recomandă să se ajungă "dincolo de sfera Agendei Europene" și să se disemineze cunoștințele către un public larg, de exemplu prin limbaj și design atractiv, prin evenimente relevante, prin utilizarea unei multitudini de mijloace media etc.

Recunoașterea și conservarea patrimoniului disonant sunt esențiale pentru promovarea unei înțelegeri cuprinzătoare a istoriei, deoarece se referă la relatări și situri istorice care evocă amintiri și interpretări contradictorii în rândul diferitelor grupuri. Cum ar trebui să abordeze Europa acest subiect?

JAN: Având în vedere evoluțiile recente din întreaga Europă, tema abordării patrimoniului disonant a câștigat în importanță și a demonstrat contribuțiile pe care această dezbatere activă le poate aduce, printre altele, la consolidarea democrației. Acțiunea 10 dezvoltă în prezent un "set de instrumente" pentru abordarea patrimoniului disonant la nivel local (care va fi publicat în engleză și germană în 2025). Setul de instrumente pledează pentru abordări largi și integrate, implicând diverse subiecte și părți interesate. Lucrările de până acum au arătat că patrimoniul disonant necesită adesea un grad ridicat de sensibilitate față de nevoile sitului, iar abordarea patrimoniului disonant este un proces continuu ce presupune înțelegerea conținutului. Acest lucru, la rândul său, necesită suficient timp, resurse financiare și umane, precum și acceptare, sprijin și participare socială și politică.

A se vedea, de asemenea, www.dissonant-heritage.eu. 

Abordările colaborative pentru adaptarea și reutilizarea spațiilor și clădirilor au constituit un obiectiv important. Care sunt soluțiile propuse de parteneriat în această privință?

SANDRA: Ideea acțiunii a fost de a analiza practicile existente pentru a colecta reguli și recomandări care să ajute actorii locali și autoritățile urbane să-și pună în valoare patrimoniul cultural, să consolideze identitățile locale, să contribuie la conservarea și/sau reactivarea acestor resurse urbane, dar și să încerce să evite gentrificarea și/sau "mumificarea" spațiilor. Răspunsul a fost că sprijinirea proceselor de jos în sus de autogestionare a activelor locale prin abordări colaborative (acțiuni de coproiectare) a fost esențială.

Recomandările noastre pentru municipalități se bazează pe două etape principale:

1. Cartografierea și identificarea zonelor, siturilor sau clădirilor urbane respinse, subutilizate sau degradate și analiza stării acestora

Cartografierea poate fi dezvoltată prin acțiuni inovatoare, cum ar fi colaborarea comunitară, utilizând abordări interdisciplinare bazate pe colaborarea civică (de exemplu, sociologică, economică, culturală, de mediu) și gestionarea datelor prin interfețe geografice.

2. Gestionarea colaborativă adecvată prin coproiectare și/sau cogestionare în cadrul așa-numitei administrații partajate, prin conceperea unui cadru juridic clar și stabil pentru a stabili acorduri/pacte/contracte pentru utilizarea activelor.

Gestionarea colaborativă ar trebui să se bazeze pe principiile cooperării (municipalitățile lucrând împreună cu entități non-profit, fără a gestiona o procedură selectivă), transparenței (asigurându-se că toate materialele legate de faza de coproiectare sunt disponibile pentru evaluare) și criteriilor calitative (evidențiind criteriile pentru definirea procesului de reabilitare a spațiului public).

Cu toate acestea, parteneriatul a recunoscut că, în ciuda relevanței lor, aceste tipuri de practici (coproiectare, activități participative, utilizare temporară etc.) sunt încă experimentale și nu există o aplicare sistematică a acestora (proceduri de gestionare colaborativă în ceea ce privește achizițiile publice de lucrări și servicii).

Parteneriatul pentru cultură și patrimoniu cultural a avut un impact semnificativ asupra managementului urban și a conservării patrimoniului în întreaga Europă. Acțiunile sale răspund problemelor și provocărilor referitoare la cultură și la patrimoniul cultural nu ca aspecte tematice separate, ci ca elemente integrate pentru o politică urbană holistică integrată. Sprijinul continuu și inovarea vor garanta că aceste eforturi vor rămâne eficiente și cu impact în anii următori.

Vizitați site-ul web al EUI pentru mai multe informații despre parteneriat: aici.